Deci, despre fericire.
De ce deci la inceput? Pentru ca aici este inceputul doar pentru tine, nu si pentru mine…
Pentru ca este concluzia mea si pentru ca la fericire se reduce totul…Pentru mine, bineinteles…
Dar,
De ce fericire? Unde e fericire? Cand e fericire? Ce e fericire? De ce fericire? Pentru cine fericire? Cum e fericire? Pentru ce fericire? Pana cand fericire? Cu cine fericire? Alaturi de cine fericire? Cine e fericire?
Exista fericire? Pentru unii, pentru mine.
Totul este fericire? Pentru unii, pentru mine.
Viata este o fericire? Pentru unii, pentru mine.
Stii ce este fericire? Poate unii, poate tu, poate eu. Sigur eu?
Cand e fericire pentru tine? Dar pentru mine?
Cum suna cuvantul fericit pentru tine? Dar pentru mine?
Totul pentru fericire? Pentru unii, pentru mine.
Si gandesc, si strig, si soptesc, si silabisesc, si vorbesc…despre si pentru…FERICIRE.
Si plang fericit, dar si pentru fericire.
Dar fericire e pentru tine ce e si pentru mine? Tu ce iti doresti de la fericire? Eu ce imi doresc de la fericire? Cred ca stiu sau sigur stiu? Stiam si s-a pierdut pe drum sau inca stiu si asta simt?
Endorfina, dopamina, serotonina… Asta este fericire. Asta duce la fericire. Asta inseamna pentru tine fericire, pentru mine fericire. Este atat de simplu atunci sa iti aduci fericire? Si pana la urma, pentru ce vrei fericire?
Si acum la 32 de ani scriu pentru a treizeci si doua oara cuvantul fericire. Care nu imi suna acum chiar atat de frumos (fonetic vorbind), dar care este frumosul pentru mine. Si oare de care ori am gandit la fericire sau am vorbit despre fericire in toti acesti 32 de ani? De 32 de ori sau de 320 de ori? De 3200 de ori sau de 32000 de ori? Eu cred ca asta este infinitul. Care duce catre nimic. Dar ce este nimicul? Tu iti dai seama? Eu nu. Pentru ca atunci cand voi simti nimicul el va fi nimic.
Dar pana atunci, aleg sa fiu fericit, sa traiesc pentru fericire, sa imi creez fericire, sa fac totul pentru fericire, sa imi aduc fericire. De ce totul pentru mine? Pentru ca iti doresti sa fii altruist si ca eu sa fiu altruist. Dar altruismul meu se rasfrange prima oara in mine si catre mine. Si imi hraneste egoul meu. Deci tot catre fericirea mea. Pentru ca eu sunt centrul universului mei.
Si atunci aleg sa fiu fericit, pentru mine, caci asta poate inseamna ca si pentru tine.
Si alege si tu sa fii fericit. Pentru tine. Pentru ca asta poate inseamna ca si pentru mine.
Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la intrebarea “Ce iti doresti?”, “Dar de fapt, ce iti doresti tu cu adevarat?” pusa cum trebuie, de cine trebuie, cand trebuie.
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească
